Ana-Maria Bituna's Comentarii - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T12:23:10ZAna-Maria Bitunahttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaMariaBitunahttps://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2994582347?profile=RESIZE_48X48&width=48&height=48&crop=1%3A1https://insemneculturale.ning.com/profiles/blog/feed?user=2vuq1yu9s1don&xn_auth=noClipa Suspendatătag:insemneculturale.ning.com,2016-02-09:6515444:BlogPost:7984692016-02-09T16:54:29.000ZAna-Maria Bitunahttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaMariaBituna
<p align="center"></p>
<p align="center"> </p>
<p align="center"> </p>
<p align="center">Imediatul început al ideilor<br></br> Se contrastează cu două cuvinte:<br></br> Iubire şi tot ce ai în minte,<br></br> Dar şi cu tot ce vezi deasupra stelelor.<br></br> <br></br> Simplitatea halucinantă a vieţii<br></br> Mă ajută să trec pragul cu discernământ,<br></br> Şi roua de la începutul dimineţii<br></br> Mă face să plâng şi să-mi doresc pământ.<br></br> <br></br> Ora nouă mă alarmează ca o săgeată<br></br> Ce inima pe loc mi-a străpuns; milă…</p>
<p align="center"></p>
<p align="center"> </p>
<p align="center"> </p>
<p align="center">Imediatul început al ideilor<br/> Se contrastează cu două cuvinte:<br/> Iubire şi tot ce ai în minte,<br/> Dar şi cu tot ce vezi deasupra stelelor.<br/> <br/> Simplitatea halucinantă a vieţii<br/> Mă ajută să trec pragul cu discernământ,<br/> Şi roua de la începutul dimineţii<br/> Mă face să plâng şi să-mi doresc pământ.<br/> <br/> Ora nouă mă alarmează ca o săgeată<br/> Ce inima pe loc mi-a străpuns; milă nu-i,<br/> Dar voi mai putea vreodată să fiu salvată?<br/> Căci trupul mi-e prins de lume-ntr-un cui...<br/> <br/> De tinichea, imobilizat în trup mi-e sufletul,<br/> Respingătoare, aproape de tine mi-e inima,<br/> Năvalnică aspura mea era iubirea ce-nsuma<br/> Zeci de ani eterni ce ascundeau suferinţa cu blatul.<br/> <br/> Strâmtoarea-i tot mai largă, cand visez la viitor,<br/> Dar nu-i ochi care să vadă că privesc la muritor,<br/> Şi el, ca un maestru dirijor, tulburat şi-n grabă,<br/> Pe buze cu un deget m-apasă şi mă-ntreabă:<br/> <br/> „Dacă-i iarnă lângă tine, iarba tot creşte,<br/> Dacă-i ploaie şi furtună, Soarele străluceşte,<br/> Dacă-i cineva bolnav, suferă şi e pe moarte,<br/> Dacă-s eu, cu sufletul pierdut, mă ajuţi cu şoapte?<br/> <br/> Am nevoie de-ndrumare, tu, de-ai vrea să crezi,<br/> Ai putea să mă salvezi cu tandreţe spirituală,<br/> M-am îndrăgostit, crede-mă, de-ai vrea să vezi<br/> Dincolo de grotesc, de-o imagine superficială.”<br/> <br/> Un vârtej format în minte mă desprinde iar<br/> De toată fantezia din realitatea absurdă, dar<br/> Încerc să-mi încleştez mâinile şi să sper<br/> C-am să-i răspund c-un aer mult mai auster.<br/></p>
<p align="center"><br/> „Umblu zăpăcită, fără speranţă, în negură,<br/> Şi tot timpul în oglindă mă văd singură,<br/> Acum tu vii la mine, e uimitor, dar adevărat,<br/> Şi-mi oferi iubirea după care-am tot strigat.<br/> <br/> De ce întâmpin mereu dificultate în a te iubi?<br/> De ce trebuie să existe lună şi stele, noapte şi zi?<br/> Cum pot să imortalizez această clipă?<br/> Spune-mi cum să scap de ură şi de frică!<br/> <br/> De ce explicaţia e-ntotdeauna concisă?<br/> Nu-mi voi mai recăpăta inima, sunt convinsă.<br/> Ştiu ...” şi cerul peste mine-l simt căzând,<br/> Dar şi-o viaţă nouă alături de el începând.<br/> <br/> Sărutul acesta al nemuririi l-am avut<br/> Şi-l voi avea mereu cu el în tăcere,<br/> Fără suspine am primit această avere,<br/> Clipa suspendată mă ţine-n viaţă, am ştiut!</p>