de ziua țării îmi doresc soare,

în piepturile oamenilor

pietrele să înfrumusețeze rănile cu un surâs

zidurile să lege privirile de un curcubeu

tunurile să arunce cuvinte de dragoste

binecuvântate azime să crească din fiecare respir

idealuri purtate de zboruri 'nalte și sigure

gândurile să fie culese din timpul ghioceilor

curate, transparente, odihnitoare

în piepturile oamenilor doresc să prind un soare,

care să…

scoatem pietrele din glasul rănilor cu palmele împreunate

și le învățăm să zboare într-un trup nou

albindu-le,

de zbuciumul eroilor îngropați în iarba nevăzută a păcii

cu arme mânuite de prieteni

de tremurul continuu al părinților uitați de viață

în colțul unde îngerul nu mai cunoaște cărarea, nu mai rostește rugăciuni, nu mai îmbrățișează cu lumină,

de umbrele adâncite în lacrima de  pe obrajii copiilor

înfrigurați, înfometați,…

cuvintele de lemn ale peştilor plutesc

deasupra apelor aprinse de săruturi îmbratişate

un suflet schingiuit pe roata inimii

priveşte de sub chipuri adâncite în nisip

ochii deschişi în tabloul

unde  femeile poartă acelaşi trup

creionat de vânt

caută frenetic o oglindă a întrupării

avânt braţele cuprinse de noapte

în vâltoarea de visuri

ostoindu-mi setea de lumină

cerul devine un ceas…

sunt un copac

în cântecul deşertului

mirat cum sunetele înflorite de aşteptare

sunt sorbite cu patimă de nisipul efemer

nu sunt decât o mare

necuprinsă de ochiul limpede al unui anotimp

ce poartă spre un ţărm absolut

răvaşul unui vis cu pânze de dor

sunt o flăcără

smulsă din stingerea unui câmp de maci

ce creşte o pasăre

în pântecul nopţilor polare

nu sunt decât aerul

ţesut în…