Prin mine curg visurile neîmplinite

ale trecătorilor prin gările șansei.

Sunt paratrăsnet pentru poverile

uitate vremelnic pe umerii roși de sarea pământului.

E prea mult colb pe durerile

lăsate la biroul de obiecte pierdute.

Am obosit, trag anevoie prin lume

un sac de iubiri, de ocazii ratate,

de vorbe dulci nespuse la timp,

de speranțe neuitate, dar nu sunt ale mele,

n-au fost niciodată și mă mir că încă există analgezice

care mă…

Doctore,

cu mine se întâmplă ceva!

Mi s-au îmbolnăvit cuvintele,

își țipă silabele în adâncuri

și refuză să iasă la lumină.

N-am putea vorbi în limba copacilor?

Ei măcar nu cunosc gramatica disperării.

Știi, de când mă rănește zgomotul orașului,

caut, prin toate amintirile,

motive de a face față provocărilor fiecărei zile,

mă obosesc zorile, pietrele drumului

ce  se ascut sub tălpile mele,

sunt captivă într-o…

in memoriam Tomiţă Lazăr

Durerea aridă arde sufletul greu

Muşcă din noi şi înghite pe nemestecate

Râde hâd destinul prelins pe la colţurile viselor

Otrăvite de nelinişti toride

Cuvintele au murit de mult

Desagile zilelor grele aruncă sare pe rană

Plecările nu au nevoie de gări

Nimeni nu te anunţă când urmează să treci

Din zborul înalt în adâncă furtună

Cuţitele secundelor amare

Scurg sângele din venele amintirilor…

Din potirele nopţii

pescăruşii culeg

aur topit de pe crestele norilor

într-un vals delicat şi sprinţar

marea ţese dantele din  şoapte sărate

briza mângâie ţărmul fierbinte

cu parfum de alge amar

luna toarnă în cupa de vise

stropi de linişte leac pentru pleoape

fremătânde de oarbe iluzii

undeva în cătunul iubirii

un pescar îşi aruncă năvodul

şi-n ecoul din scoica vrăjită

jocul dragostei abia îngânat

lasă-n urmă oceane…