Cireșul copt se rumenea la soare,

Ca un bătrân, de iarnă ce-a scăpat.

Și ațipea cu dor, de-o întâmplare

Cu un Ion ce vine la furat.

Și rezemat de timpul fără leac

Zări cireșul, parcă, pe bădița

Cum stă de vorbă cu un Prepeleac

Pe-un cal Bălan cum plânge Smărăndița.

Zâmbea prin somn Copilului cel Mare,

Cu ramul său de fructe interzise

Și frunzele cu ochi de mărioare,

Dar pupăza îl deșteptă din…

eram un punct

iubirea mă cuprindea cu un cerc

ca pe un saturn

al unei galaxii de nectar

legată de un clopot

trage-l a zis Dumnezeu

mama strânge la piept

matrioșca dezbrăcată

eu beau din sticluță

timpul alb concentrat

ca pe o cale lactee

mă înfășor

ba cu viață ba cu moarte

jumătăți mai mult decât imperfecte

peste sferele sparte

le aburc în spate ca pe…

inelele mari lunecau

de pe trunchi

mugurii în sferă vibrau

copiii sorbeau laptele vieții

dintr-un triunghi

ca pe un ou Fabergé

secunda spărgea peretele orei

înghițind orișice

un călugăr bătea în toaca de lemn

în cuib lumina gălbuie

reverbera în pui ca un semn

oval de gutuie

de cealaltă parte a timpului

sub prosopul în unghi

bunica în casa cea mare

se ruga în…

Cel mai lung exil a-nceput.

Iarna sună în coarnele nopții,

Noi ne-ascundem în oale de lut

Lupii negri își numără colții.

Pe un cal, înhămat la un plug

Coasta satului, vântul o ară

Și în file de zi, ce se duc,

Își sucește tutunu-n țigară.

Pe o scară urcă nebunul

Și coboară cu Luna în spate.

Râd pionii, când moare vreo unul,

Ignorând, că și ei sunt pe moarte.

Spre a cloștii enormă…