Se desprind din tei galbene șuvoaie,

Plouă de o lună, plouă de un veac,

Plouă, parc-ar ninge-n Rùsia bălaie,

Geme cerul alb, ca un cardiac...

Cine știe, poate, ploaia e o Mare,

Ce se zbate-n maluri invers, vertical,

Noi vom fi fiind niște zburătoare,

Fulgerați în aripi de un ideal.

Paznic pe epave e un ochi de pește,

Ruginesc tăcut ancorele-n ploi,

Nu se mai deschid velele-n tempeste

Plouă de-un…

nu mă grăbesc nicăieri

nu cobor

nici nu urc

sunt deja într-un tren

la care am întârziat

demult

vagoanele sunt toate la fel

doar timpul e setat 

la un ceas diferit

văd iarba mustind prin podea

aud șinele în puls

ruginind

întind mâna

spre taraba din inimă

și îmi aleg o acadea

pun pe ”repeat”

sunetul gării

și-mi lipesc fruntea de geam…

Iubirea ne era o căprioară,

Mușcând din noi, ca dintr-o iarbă nouă.

Tu desenai pentru întâia oară

În palma mea - un cerc curat de rouă.

Pășeam cuminte-n gândul primăverii

Și cercul îmi părea o coamă rară

Al unui cal ieșit din spuma zării

Spre herghelia basmului ce zboară.

Iar un copil ce semăna cu noi

Tot arunca cu scoici, la întâmplare,

Și cercul ca o flamură de ploi

Se aprindea și se făcea mai…

Cireșul copt se rumenea la soare,

Ca un bătrân, de iarnă ce-a scăpat.

Și ațipea cu dor, de-o întâmplare

Cu un Ion ce vine la furat.

Și rezemat de timpul fără leac

Zări cireșul, parcă, pe bădița

Cum stă de vorbă cu un Prepeleac

Pe-un cal Bălan cum plânge Smărăndița.

Zâmbea prin somn Copilului cel Mare,

Cu ramul său de fructe interzise

Și frunzele cu ochi de mărioare,

Dar pupăza îl deșteptă din…