ca un sâmbure

fără miez

primăvara

s-a ghemuit

în palmele

unui soldat

pe umerii

unei furnici

un migdal

n-a înflorit       

morții

așteaptă

o

c

   r

     u

        c

          e

viii le duc

pe ale lor

cu lacrimi

gropile

se sapă

cel mai

adânc

Țara Minunilor e la șaptesprezece kilometri de mers pe jos

cu un ciobănesc în spate.

O privim pe Alice printre gratiile oglinzii-

încă un pas, încă un pas.

Batem din palmele asudate

și strigăm: ”Hai Alice, hai că poți!”

Ciobănescul curge pe umerii ei

ca o lavă fluidă dintr-un vulcan dezghețat.

Acum, strigăm cu toții în cor: ”Hai Alice, hai că poți!”

Câinii noștri și-au uitat osul de gumă pe prag și

trag, trag,…

Hai, vino aici,

plimbă-te prin cenușa inimii mele,

pășește ca pe o plajă neagră,

până nu vei mai putea să înduri gheața din tălpi,

apoi oprește-te și ia un pumn de nisip, cât ți-ar ajunge pentru o clipă 

să curga în fire subtiri.

Cheamă copiii să privească la dunga neagră

ce curge în ea însăși

și spune-le că nimic nu se pierde fără urmă,

ridică un castel înalt de nisip

în care să încapă toate iluziile

unui…

Noiembrie. Ultima ploaie

Se ține cu-un deget de nori.

De mâine porni-va războaie,

Decembrie, greu de ninsori.

O cioară avidă de luptă

Se-avântă cu jind, în asalt,

Iar toamna cu aripa ruptă

Își toarnă pe rană bazalt.

Noiembrie. Vântul dezbracă

Grădina de umbră și floare,

Lăsându-i pe umeri o plagă

De amintire și soare.

De mâine clepsidrele-ngheață

Și tot ce-i nisip- e…