Dihorul                                                                            Luna, aşa i se păru lui Stelică, ba apărea, ba dispărea după perdelele plumburii ale norilor. Casa spre care se îndrepta era pe o muchie de deal. Cam aplecată şi coşcovită de ploi arăta, în zilele însorite, de acolo, de pe povârniş, casa aceea. Dar, parcă, numai de ploi? Ultimele surpări din malul dealului luaser…