O lacrimă cerească luceşte printre gene şi prin cămări ascunse din nou se face iarnă.Frunzişuri putrezite încă miros a verde, iar fluturi albi şi roşii se mistuie-n tăcere, ca fulgii ninşi în palmă.
Lumina îngheţată alunecă alene, prin plete fulguite şi tot mai argintate.Apăsător mă doare întinderea cea albă şi-n suflet îmi coboară, în picuri de-amintire, iubiri pierdute-n zare.
Zăpezi de a…