O lacrimă cerească luceşte printre gene  şi prin cămări ascunse din nou se face iarnă.Frunzişuri putrezite încă miros a verde, iar fluturi albi şi roşii se mistuie-n tăcere, ca fulgii ninşi în palmă. Lumina îngheţată  alunecă alene, prin plete fulguite şi tot mai argintate.Apăsător mă doare  întinderea cea albă şi-n suflet îmi coboară, în picuri de-amintire, iubiri pierdute-n zare. Zăpezi de a…