Partajare 'Jăraticul din laptele praf matern'
Nu pot plânge cu ochii închişi Ca pe nişte vulcani cu lacrimi la bord Simt sufletul şi trupul gata să erupă Văd lumea Cum fuge din drumul meu mâncând foc şi aer De pe marginea acope rişului casei părinteşti Stelele sunt gata să se arunce în orice clipă În laptele praf al nepoţilor ta-ta pa-pa ma-ma Costel Zăgan, ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA
În acest caz partajarea comentariu pe blog poate fi efectuată în două feluri… ;
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
