Genunchiul smerit în palma iubirii din căușul clipei bob de mir m-alintăburuiana piere în tăceri senine, herbul unui azi poarta unui mâine. Prind senin în plete între primăveri cu îngăduință gust aroma verii poala Toamnei varsă rodul pârguit brațul lung al iernii alb filigran cerne, peste-acestea toate stelele aprind veșnicii mărunte. Pentru-aceste daruri ofrandă înalțsuflului divin și celor c…