Prin părul meu răsare luna; Sunt albatros pe briza mării, Chem deseori la dans furtuna Şi cânt romanţa înserării. Când stelele-mpletesc în tăină Simbolul viselor înalte, Îmi peticesc aceeaşi haină Şi duc aceiaşi paşi în noapte. Ascult cum teii dau în floare - Parfum de linişte divină - Câte cetăţi clădit-au oare? Câte din ele sunt ruină? Din rouă am zidit fântână Spre setea floril…