Peste zorii de gând e-un parfum de ninsori (Sub arcadele vii, respirând, te-nfiori), Printre fulgii de nea, într-un zbor auster, Țipă-un suflet captiv în fărâma de ger.   O aripă s-a frânt sub tăcerea-n declin Și așterne pe răni un apus coralin, Orizontul fragil nu discerne, placid, Că sub țurțurii-avizi s-a comis genocid.   Ne mai ning dezolant meteorii, pe rând, Acuarele de zări picuiesc, sânge…