Mă vindec de liniște, primăvară, în care greierii sparg nopțile flămînde... Așteptarea? Doar un drog... Mă amețește pasul verbelor la turație minimă, de parcă somnul îl aștept din alte veacuri, atât de  greu mi se așterne-n poartă... medicii au tratamente pentru anotimpuri restante, dar nu pentru tăcerea care omoară dorul. Și totuși nisip mai curge-n clepsidră...