Mă vindec de liniște,
primăvară, în care greierii sparg
nopțile flămînde...
Așteptarea? Doar un drog...
Mă amețește pasul verbelor
la turație minimă, de parcă somnul
îl aștept din alte veacuri,
atât de greu mi se așterne-n poartă...
medicii au tratamente pentru
anotimpuri restante,
dar nu pentru tăcerea care
omoară dorul.
Și totuși nisip mai curge-n clepsidră...