De la zidirea lumii, prin rânduieli nescrise, Se-ascut cuţite dure pe umeri de copii Şi în sentinţe strâmbe sunt multe vieţi proscrise Iar morţi de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganţa, această vechitură Ce lasă-n urmă miros de putred şi otravă, În inimi mult prea pline de patimă şi ură Dă-n clocot răutatea  şi se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereţi de ceară Că geam…