Ca un ins ce speră, nu zidesc zidoace, Nu îi sap în cale celui ce pășește, Nu îi tulbur somnul sinelui ce tace Și-mi visez menirea, de-s lăsat în pace. Vântul ăstei toamne, scurmă, oțelește Chiar și frunza scursă, ce-n țărână zace; Aștept trenu-adesea doar când nu oprește Într-o gară-n care șinele-s de ace. Ca o nebunie, nu mai vreau să tulbur Soarta mișcătoare a atâtor brume; La ce aș pune un…