Îţi sunt dator cu neuitatul meu trecutpe pragul vechiului altar neconstruit,unde prin glas de curcubeie n-ai crezutcă ploile-n aceeaşi noapte s-au sfârşit. Iarba scăldată-n rouă strălucea în zoridoar ochii implorau cărarea prin abis,şi dincolo de cer, de farmecul din florise năruiau castele, se distrugea un vis. Îţi sunt dator cu-o şoaptă şi înţelesul eide te-aş găsi, te-aş întreba-ntr-o doar…