Mai am paharul plin cu șoapte
și mă înfior când îmi atingi cuvântul
învăluit de un gând păgân
adus de o adiere în intima cetate.
Mai am tăcera cea nefolosită
în multe moduri și în tonuri diferite.
O las să-mbrace haina nouă,
a hotărârii cea din urmă,
când m-ai lăsat să aleg
pe unde pot străpunge gândul
lăsat rezervă pentru altă zi.
Se sparge lumina în mărunte
imagini nelipite
și nu pot să refac…