Mai am paharul plin cu șoapte și mă înfior când îmi atingi cuvântul învăluit de un gând păgân adus de o adiere în intima cetate. Mai am tăcera cea nefolosită în multe moduri și în tonuri diferite. O las să-mbrace haina nouă,  a hotărârii cea din urmă, când m-ai lăsat să aleg pe unde pot străpunge gândul lăsat rezervă pentru altă zi. Se sparge lumina în mărunte imagini nelipite și nu pot să refac…