Când te-ai născut copile, în augustul torid, Printre dureri flămânde ce clocoteau în mine, Săpat-ai o fereastră zdrobind al morţii zid Strângând în pumni lumina ca drept ce-ţi aparţine.   Am îmbrăcat de-ndată veşmântul bucuriei Ştergându-mă de lacrimi pe chip triumfător, Tu înger coborât ca-n taina liturghiei, M-ai preschimbat la faţă în alb scânteietor.   Trimis-ai fost s-aduci cununa mântuirii…