pe malul râului fără faleze timpul părea că este o lungă poveste fără de sfârșit, printre arbusti pitici mirosea a râme strivite în urma lor rămâneau dâre albe resturi organice de pasăre în zbor, picioare se opinteau în pământul excavat, se mutau malurile cu câte o generație, se adâncea albia râului ce seca vara, iar iarna devenea patinoar cu strat subțire de neprevăzut, alergam către soare, pași…