Cu fiecare strângere de mână Recunosc bulbul durerilor Junghiul unei lumini Apasă carnea ca o mângâiere În toate prăbușirile O temniță dărâmată Cu umeri de împrumut
Nu las nicio pulsație fidelă În mormanul de moloz
Cineva mă naște izvor Dintr-o singură atingere Să pot descoperi tirania pietrelor Aruncate la-ntâmplare
Între cer și pământ se curge nu se doarme Vorbe confuze întunecă orizonturile…