Când am auzit ciocârlia cântând la marginea ogorului, m-am apropiat de lanul cu sunete ca de un vârtej din care-ți alegi două boabe năzdrăvane de grâu abia încolțit și acoperi, cu ștergarul bunicii, pâinea dospită pe brazda luminii. Parcă mi-era necaz că și-a stricat cuibul în care-și păstrase notele. Erau multe, își umpluse timpul cu ele, uneori le dădea cu împrumut căutătorilor de comori, alt…