Zburătăcesc pe dealuri, urcând piscul solar. Lăsată-n urmă, lumea se face furnicar; Privesc, bătuți de gânduri, copaci ne'ngenuncheați, urcușul desfrunzindu-mi cu ochii migdalați... Morțiș mă ține-o stâncă, s-admir floarea de jar, ce-și înfioară trupul sub timp crepuscular; Ce sângerie-i piatra, apusul ce senin, foșnește iarba naltă sub murmur bizantin! Simt seve de cicoare, și-aud cum p…