Poarta zilei spre nord se rotea, Timpul vechi dădea semne de ploaie, Lângă el o străină vindea Primăvara închisa-n odaie.   M-am oprit într-un colb luminat, Ce departe eram, ce aproape! Te-auzeam cum cântai pe-nserat Și-un vânt crud ne plimba peste ape.   Din ce lume veneai nu mi-ai zis, Parca ieri te-am zărit pe o stâncă, Si-adormeam uneori într-un vis, Alteori într-o liniște-adancă.   Printre n…