Poarta zilei spre nord se rotea,
Timpul vechi dădea semne de ploaie,
Lângă el o străină vindea
Primăvara închisa-n odaie.
M-am oprit într-un colb luminat,
Ce departe eram, ce aproape!
Te-auzeam cum cântai pe-nserat
Și-un vânt crud ne plimba peste ape.
Din ce lume veneai nu mi-ai zis,
Parca ieri te-am zărit pe o stâncă,
Si-adormeam uneori într-un vis,
Alteori într-o liniște-adancă.
Printre n…