Prin blana lupilor bătrâni
zăpezile cascadă curg; Oglinzi de piatră, sub fântâni, prefac lumina în amurg.
O turlă scârțâie bolnav în crivățul tăios și trist, și toaca-n depărtări, firav, îngheață lacrima lui Crist.
Tot satul a-mpietrit sub nuci, iar ramurile-aștern schelet de promoroacă peste cruci. E miezul nopții violet.