Nina Mariana Marcu

Profile Information:

Ce ar trebui să ştim despre d-voastră?

Păi... sunt un om ca toţi oamenii. Din toate punctele de vedere. Doar că, mi-am permis - şi îmi permit, cu crasă neruşinare şi pe mai departe - să scriu, să mă joc, neîncorsetată de nimic, cu toate - exagerez, îmi dau seama, rectific, deci: cu multe vorbe - cuvintele, să creez personaje şi situaţii, să inventez teme de viaţă, să uzez, pentru ele, de metafore şi comparaţii şi epitete, să fac din toate astea şi din muuuuuuuuulte altele, nişte poveşti. De viaţă. Pentru mine şi pentru alţii. Pe care, cu infatuare şi aroganţă le numesc, căci şi alţii le numesc la fel, romane. Îmi permit, da, asta, în loc să fac la colţ de stradă, unde e deverul mai mare, covrigi sau gogoşi pentru cei care trec pe acolo. Aşa mi-a spus - şi m-a, recunosc, marcat chestiunea asta, unul de la Consiliul Judeţean Prahova, ajuns într-o funcţie efemeră, graţie unei conjuncturi politice favorabile, care se bătea cu cărămida în pectorali - mă rog... - că sprijină cultura şi căruia, na, am zis să-i ies în întâmpinare, să n-o sprijine doar de florile mărului, i-am cerut ajutor pentru apariţia unei cărţi. Citez din el, mai ceva ca din clasici, căci omul mi-a vorbit prieteneşte, încercând să nu mă lase, dragă Doamne, să mă risipesc, aşa, în cele patru vânturi: "Dna Marcu, ştiţi că vă citesc peste tot, pe unde scrieţi! Dar carte, dom'le?!? Carte?!? Cine mai citeşte carte în ziua de azi? Dacă veneaţi la mine cu o chestie serioasă, vă ajutam, că ştiţi cât vă respect. Dar carte?" M-a pus naiba - ca să nu zic cu vorbe că sunt femeie şi ziaristă şi, deci, curiozitate la maximum, în ceea ce mă priveşte - să întreb, ca să nu mor proastă, ce fel de chestie serioasă. Şi omul zice: "Dom'le, dacă făceaţi gogoşi sau covrigi la colţ de stradă, unde e vadul mai bun, vă ajutam, dom'le. Veneau fonduri europene şi vă ajutam. Era o treabă serioasă şi de viitor. Dar carte, dom'le? Carte?!?" Ei, uite pe asta chiar am vrut să v-o spun...

Ce ne puteţi spune despre activitatea d-voastră? (literară, artistică etc.)

Am scris, mai scriu încă, atunci când am ceva de spus, la ziar, la ziare. Dar aici, chiar reportaje scriind, nu se numeşte că fac vreun act artistic. Aşa că, pe margine cu ele! La garaj! Am scris cinci cărţi. Romane. Unul subiectiv. Şi istoric. Ficţiuni. Şi nu numai: una dintre cărţi este inspirată de un fapt real. Am avut privilegiul să fiu părtaşa unei felii de viaţă înfiorătoare. Copleşitoare. Răvăşitoare. O a şasea carte, căci există şi ea, este una, să-i zic cum îi zice, administrativă. Despre primari. Despre ce fac ei. Când fac... Despre ce spun că fac. Despre cum se fac că fac. Deci, să fie la ei acolo, nu se pune. Încă scriu. Romane. Am, căci sunt strângătoare şi perseverentă, multe mâzgăleli cu pretenţie de romane...

Cum doriţi să vă implicaţi? (cititor, autor, administrator, corector, traducător etc.)

Desigur, autor, pentru că zic - ştiu, ştiu, sunt modestă... că mă pricep bine la datul cu plaivazul. Şi, în vâltoarea vieţii, timpul îmi mai dă voie doar pentru a primi de la domniile voastre şi statutul de cititor. Gata? Mai trebuie ceva? Mai zic ceva? Mai doriţi ceva? Dacă nu, să ne fie de bine şi la vară cald. Şi mulţumesc.

Comment Wall: