Iara "lumea e o scena si toti oamenii-s actori" (W. Shakespeare)

ARTISTUL

          Masca...

Da, masca...Nu vă fie de mirare, dar involuntar purtăm cu toţii o mască şi simţim acut nevoia ca s-o dăm jos, din când în când măcar. Ei bine, din punctul ăsta de vedere artistul poate fi considerat un fericit căci el şi  numai el se poate dezlănţui, poate rupe chingile lumii ipocrite, făţarnice şi se poate manifesta liber, nonconformist prin arta sa: literatură, pictură, sculptură, muzică... Creaţiile sale nu sunt altceva decât expresia frământărilor, a luptelor sale interioare, a eu-lui sufocat în goana avidă după absolut, în continua căutare a sinelui pierdut, expresia luptei sale continue cu masca. Pentru că lucrările artistice, fie ele poeme, picturi, sculpturi, simfonii scot la iveală adevărul, dau jos masca. Poleiala este dată cu desăvârşire la o parte şi eu-l se dezvăluie frust, gol, nefardat, nepomădat,  în toată splendoarea şi chiar ne înspăimântă cât poate fi de tulburat. Este dureros să porţi mereu o mască şi chiar simţi nevoia descătuşării, a eliberării. Artistul are acest har. Acesta este, de fapt, asul său din mânecă în lupta continuă cu propriul eu măcinat de incertitudini şi cu lumea prefăcută, mincinoasă, schimbătoare, de iluzii vânzătoare. Aflat într-o perpetuă căutare a propriei voci, a propriului eu rătăcit cândva, nu se ştie când, el are marea şansă de a descoperi prin arta sa noi şi noi universuri interioare şi exterioare cu scopul nobil de a le dezvălui şi semenilor. De fapt, opera sa este ofranda cea mai de preţ închinată zeilor în semn de recunoştinţă pentru darul primit la naştere. Aşadar, menirea artistului este aceea de a crea şi de a ilumina. Când a înţeles acest lucru, se poate considera cu desăvârşire împlinit. Poate da jos masca cu seninătate şi, privind lumea din Înalt, poate exclama asemenea lui Hyperyon:  „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor si rece." (Mihai Eminescu, „Luceafărul”)

ELENA AGIU-NEACSU a spus :

Iara "lumea e o scena si toti oamenii-s actori" (W. Shakespeare)

ARTISTUL (ultima varianta)

 

 

          Masca...

Da, masca...Nu vă fie de mirare, dar involuntar purtăm cu toţii o mască şi simţim acut nevoia ca s-o dăm jos, din când în când măcar. Ei bine, din punctul ăsta de vedere artistul poate fi considerat un fericit căci el şi  numai el se poate dezlănţui, poate rupe chingile lumii ipocrite, făţarnice şi se poate manifesta liber, nonconformist prin arta sa: literatură, pictură, sculptură, muzică... Creaţiile sale nu sunt altceva decât expresia frământărilor, a luptelor sale interioare, a eu-lui sufocat în goana avidă după absolut, în continua căutare a sinelui pierdut, expresia luptei sale continue cu masca. Pentru că lucrările artistice, fie ele poeme, picturi, sculpturi, simfonii scot la iveală adevărul, dau jos masca. Poleiala este dată cu desăvârşire la o parte şi eu-l se dezvăluie frust, gol, nefardat, nepomădat,  în toată splendoarea şi chiar ne înspăimântă cât poate fi de tulburat. Este dureros să porţi mereu o mască şi chiar simţi nevoia descătuşării, a eliberării. Artistul are acest har. Acesta este, de fapt, asul său din mânecă în lupta continuă cu propriul eu măcinat de incertitudini şi cu lumea prefăcută, mincinoasă, schimbătoare, de iluzii vânzătoare. Aflat într-o perpetuă căutare a propriei voci, a propriului eu rătăcit cândva, nu se ştie când, el are marea şansă de a descoperi prin arta sa noi şi noi universuri interioare şi exterioare cu scopul nobil de a le dezvălui şi semenilor. De fapt, opera sa este ofranda cea mai de preţ închinată zeilor în semn de recunoştinţă pentru darul primit la naştere. Aşadar, menirea artistului este aceea de a crea şi de a ilumina. Când a înţeles acest lucru, se poate considera cu desăvârşire împlinit. Poate da jos masca cu seninătate şi, privind lumea din Înalt, poate exclama asemenea lui Hyperyon:  „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor si rece." (Mihai Eminescu, „Luceafărul”)

 

 

 

Si iata un eseu despre autoapreciere!