În degringolada politică actuală nu e de mirare că România a devenit RAIUL defrişărilor ilegale. În plină PANDEMIE de corona asistăm cum camioane întregi cu lemne iau drumul străinătăţii, iar în munţii noştri rămâne doar pietrişul şi bolovănişul ce o vor lua sigur la vale odată cu prima ploaie sau zăpadă serioasă.

Nouă ni se interzice să ieşim din casă pentru a preveni răspândirea virusului ucigaş, dar tăietorii de lemne au treabă. Drujbele muşcă din păduri, iar lemnul ia calea Occidentului, în virtutea unor contracte care, zice-se, nu pot fi încălcate.

Ministrul mediului latră să nu se mai defrişeze şi preşedintele însuşi a declarat că nu se va mai tăia niciun copac, ba a şi plantat unul, simbolic, desigur.

Şi totuşi, defrişarea continuă. Ce să înţelegem din asta? Simplu. Ordinele sunt date spre a fi încălcate. Dar oamenii legii ce fac? Ce păzesc? Pentru ce sunt plătiţi? Nu cumva sunt mână în mână cu hoţii şi îşi iau partea? Pentru că nu putem deduce altceva din această atitudine de indolenţă crasă.

Sub ochii nestingheriţi ai autorităţilor, şi mai mult ca sigur cu încuviinţarea acestora, se fură pădurile României în continuare. Preşedintele? Ministrul mediului? Au dat declaraţii. Vorbe. Or, cu vorbe-n vânt nu se face nimic. Este necesară o lege fermă, drastică prin care aceşti criminali ai pădurilor să facă ani grei de închisoare.

Cu declaraţii la TV, de ochii lumii, nu faceţi mare brânză, stimabililor, ba aş zice că, dimpotrivă, arătaţi lipsă de curaj în promulgarea unei legi care să interzică defrişarea şi indirect poluarea, modificarea climei, încălzirea globală.

Aşadar, singura cale de a stopa tăierea ilegală a pădurilor este LEGEA.

Dura lex, sed lex!

14.04.2020