Am luat o ghioagă-n cap, prin Peștera Muierii;

Și, îmbrăcat în pielea ursului, mi-am zis:

- Ce stele verzulii plutesc pe bolta serii

și ce simțiri extatice mă trec prin vis!...

Se deschisese,-n zori, sezonu-mperecherii;

Purtam la gâtul gros colanul cu mărgea;

M-am pipăit, năuc, prin ceața învierii

și-am constat râzând tembel - nu mai era! 

Ședea pe lângă foc, pândindu-mă șamana

din neamul Neanderthal, cu ochii de bizon;

Îmi răvășise-n zona inghinală blana

și, mârâind peltic, șoptea: ,,mai vlei sezon?”