Tase: Hai noroc, Vlase!
Vlase: Hai noroc!
Tase: Da’ ce ești așa cătrănit, de parcă nu ți-ar fi toți boii acasă?
Vlase: Ai ghicit. Chiar nu sunt.
Tase: Cum așa?
Vlase: Așa bine sau mai degrabă așa rău?! Știi că fiu-meu a pretins să se facă avocat de capitală și m-a băgat la cheltuială, deși a trecut prin școală ca gâsca prin apă.
Tase: Cum să nu știu? Cinste lui! Bine că a avut ambiţie. Unde nu ar avea şi al meu aşa...
Vlase: Ambiţie pe dreacu’!
Tase: De ce?
Vlase: De-aia. Ne-a trimis o vedere din Spania şi 100 de Euro. S-ar fi angajat, vez’ Doamne!
Tase: Da’ asta e bine.
Vlase: Bine pe dreacu’! Cine ştie în ce anturaj dubios a intrat?
Tase: S-o fi angajat, mai ştii?
Vlase: Ce ştie el să facă, hm? Că Titina numai în cap nu şi l-a urcat. Să nu dea în greu prinţişoru’, auz’?! Da’ ce îmi mai bat eu gura, că doar ştii?
Tase: Păi, ia’ să judecăm puţin. Dacă nu lucra, de unde avea bani?
Vlase: Nici atâta nu te duce capu’?
Tase: Eu ştiu?! Tu cunoşti ce ai pe bătătură.
Vlase: Dacă a fost racolat de vreo reţea de droguri, hm? Că doar ştii că îi sticleau ochii după bani? Şi asta numai din cauza Titinei. Prost am fost eu că n-am ţinut banii sub cheie.
Tase: Ei, nici chiar aşa!
Vlase: Da’ acuma îţi place, că plânge mă-sa de trei zile de când am primit vederea?
Tase: Ei, îmi place, da’ prea te duci cu gândul departe. Poate că s-a angajat.
Vlase: Iar începi? Ce ştie el să facă?
Tase: Cine ştie? Poate spală vase.
Vlase: În vreo speluncă unde mişună drogaţii? Mersi de informaţie! Haide că m-am enervat!
Tase: Păi! Ce poţi face tu de aici?
Vlase: Îi trag o chelfăneală Titinei.
Tase: Bravos!
Vlase: Ca să mă descarc.
Tase: Aia da.
Vlase: Şi ce-am rezolvat cu asta?
Tase: Ai dreptate. Nimic.
Vlase: Vezi că ne învârtim ca vulpea în jurul cozii?
Tase: Aşa e. Cum ai da-o, tot un dreac. Da’ nu a scris adresa la care poate fi găsit?
Vlase: Păi, era prost? Cine ştie unde se află, iar pe noi ne-a pus pe o pistă falsă?!
Tase: Aşa o fi.
Vlase: Să credem că ar fi făcut o mare brânză. Îţi spun eu, a făcut rahatu’ praf, aia a făcut.
Tase: Dacă zici!
Vlase: Zic eu sau aşa este? Să încheiem subiectu’.
Tase: Cum vrei.
Vlase: Mergem la o bere? Da’ nu la şnapanu’ de Oaie, că ai văzut cum ne-a jupuit data trecută.
Tase: Dreacu’ o mai călca pe-acolo, aia nu zici? Dinafară vopsit gardul, înăuntru leopardul. A dreacu’ şi lumea asta, măi frate! Câtă reclamă pe gratis i-a făcut.
Vlase: Crezi tu că gratis? La cât e de cărpănos, n-aş prea crede. Le-a făcut, chipurile, reducere. Cu o bere şi un mititel îl cumperi uşor pe ţugulan. Nu te-ai lămurit de la alegeri? Orişicât, trebuie să recunoaştem că Oaie nu e prost degeaba. Îl luăm noi în băşcălie, da’ ne lucrează de nu ne vedem.
Tase: Că bine zici! Atunci?
Vlase: Mergem la Titel, că ne e-n drum. Şi aşa, de te duci la Rada, de te duci la Vlada, e totuna. Şi-au aliniat preţurile.
Tase: Şi le-au urcat, de zici drace.
Vlase: Nu-ţi fie cu supărare, da’ noi suntem proşti, Tase!
Tase: De ce? Nu vezi cât de cald este? O bere rece e numai bună acuma.
Vlase: Cât de curând o s-avem temperaturi ca-n Sahara.
Tase: Scumpă-ţi în sân, cobe!
Vlase: Eu, cobe? Poate vrei să spui că sunt realist.
Tase: O fi, că prea spui, da’ scoateţi din cap povestea cu droguri şi alte alea!
Vlase: Iar începi?
Tase: Am tăcut.