Ce mult mă bucur că plac aceste realizări dulci, pe care le creez cu atâta plăcere. Îmi place să mă joc, să îmi imaginez, iar apoi să construiesc, folosind fel de fel de ustensile, de materiale, de metode. Totul este doar o pasiune, care mă relaxează, făcându-mă să mă detașez de lumea cifrelor, de conturi și calcule zilnice. Am mare noroc de toleranța familiei mele, fiindcă altfel ar trebui să iau toate lucrurile în serios. Mulțumesc pentru frumosul comentariu!

petrut dan a spus :

Wow, noroc că nu am pe nimeni în neam cu diabet, și de fapt cu nicio boală, toți au murit de bătrânețe sau din dragoste))

Gabriela, ești... nici nu știu cum să mă exprim, doar că nu am mai văzut așa ceva până acum și dacă nici eu nu am intrat în restauranteeee... Deosebit, incitant, încântător, un poem dulce al plăcerii de a dărui și a crea povești minunate pe gustul tuturor, nu cred că a fost cineva să-ți facă vreo observație cu privire la rimă sau ritm, afară de cazul când ti-au reproșat, probabil, că nu este gata preparatul mai repede! Pentru dulce niciun organ nu și-a propus să refuze, sunt convins!

 

Mulțumesc pentru aprecieri! Da, într-adevăr bucătăria cu detaliile ei, cu soba cu plită, cu masa cu mușama, cu preșul țesut, toate m-au încântat a le face.

Amanda Spulber a spus :

Câtă răbdare și atenție pentru detalii! Poza a noua e preferata mea.:)