Aievea trece Lorca

Câmpiile morgane aproape se topesc;

Și jocul de-amețeala tihnește sub măslini;

A-nțepenit și vântul cu tot ce-i omenesc,

iar andaluze umbre și-ntind ascetici spini...

Fantastice himere create pentru zbor

par armăsarii negri, cu-aripi de ciocârlii;

Se diluează-n spațiul pustiului decor, 

curgând prin orologii pictate de Dali.

Cordoba e solară, și naltele statui

tăcut veghează-orașul din depărtări vibrând;

Zoresc pe cer hulubii aripile, haihui,

spre subțirimi de ape secate rând pe rând.

Absența-i arzătoare, ca limba unui foc,

Tăcerile maure mocnesc în suburbii;

Un zumzet de ghitară îngână, ca-ntr-un joc,

verduri șerpuitoare pe ziduri arămii. 

Aievea trece Lorca sub gene suspinând;

Un suflet de copilă îl poartă printre flori;

Sublima lui plutire - ca norul unui gând -

seduce-n urmă dalii, cu tristele-i palori.

,,Garcia, e Garcia!'', se-aude-un murmurat

dintr-un lăcaș de piatră, căzut în vis barbar

- Madona delirează sub vălu-ndoliat;

Și-o boare lin aduce doar ploaia surdă, doar…

(Premiul constă în: 500 lei, trofeu, diplomă, cărți, cărți de colecție Eminescu, realizarea unui portret al autorului de către graficianul Mihai Cătrună și publicarea poeziei în Revista „Eminesciana”. Premiul în bani este oferit de artistul Mihai Cătrună)