Semințele veșniciei sunt tot mai aproape să își arate roadele.Le-am plantat demult, cu fast dar cu multă speranță.Acum privesc un câmp deschis,în care inutilitățile par mai proaspete ca niciodată.

Văzute la final, toate nereușitele par monstruoase, înfricoșătoare. 

Numai că, trebuie să ne amintim că la momentul acela au fost cele mai bune alegeri ale noastre.

De ce ? Pentru că fiecare pas al nostru, fiecare secundă, înseamnă o treaptă către înainte, către evoluție.

Acum , da, ne privim trecutul  cu ochii acestui moment, mai deschiși, mai observatori, mai evoluați.

Pentru că și trupul nostru întreg se înnoiește continuu, în ritmuri diferite. Acum suntem cu totul noi. Mâine vom fi iar alții, din toate punctele de vedere.

Cu alte celule, alte experiențe, alte atitudini, alegeri și comportamente.

Și aunci, cum ne-am mai putea judeca?

Suntem deja pe o altă treaptă și trăim acest prezent. 

Ieri a trecut. Să-i mulțumim dacă ne-a lăsat dorința de cunoaștere,de

înălțare, de a ști tot mai bine să ne deschidem aripile spre veșnicie.

Cu multă credință!