Rondelul viselor

Am inundat cărările cu vise,
În monologul unor primăveri.
Am vrut să zdruncin oaza de tăceri.
Credeam în replici îndelung promise.
*
În cuibul ființei istoveam dureri
În lutul vremii teama nu murise.
Și-am inundat cărările cu vise
În monologul unor primăveri.
*
Pe foi de lotus cu speranțe ninse,
Ce legănau ieri dalbele poveri,
Am așternut, crezând în reînvieri,
Sublime șoapte cu migală scrise...
*
Ce-au inundat cărările cu vise.
Load Previous Comments