* carte de vizită lirică*

când îmi bați în poartă cu o bufniță pe umăr

și-o tranșee în talpă

te întâmpin cu pâine și sare  

o binecuvântare ca aerul ține în duh pasul omului

doar așa te poți arcui peste genune îmbrățișând pericolul

cu aceeași iubire care a curs din piroane

increata lumină lasă pretutindeni subtilă amprentă

chiar de nu înțelegi rostul pagina albă din mine las-o neatinsă de curcubeie

te uiți în mine cu mirare și vezi ce frumos ninge în ochii

care culeg văzduhul din aripă de vultur

odată cu GERul privirilor în prăpăstii însingurate

inima învață să ardă în ghețuri

ca și-n suflarea lui RA ce urcă adâncul în mintea care spulberă

neguri și volbura de sub fruntea amiezii

eu zâmbesc și șoptesc fără silabe cu picioare de lut neștiută identitate

înnobilat cu puterea lui RA

GERul citește-n afecte adevărul cu mintea zdrențuită de timp

apoi tipărește în faldurile ascunse ale cordului

un prenume ca o floare de ghiață

GERRA

lirele oarbe au cântecul închis de cripte

dacă nu aud țipetele materiei la atingerea sorții

soarele meu se va comprima doar într-o rază și cerurile se vor prăbuși

afișându-și esența căldurii doar în VERticala ochiului

la fiecare trei zile

dărâm și reclădesc templul privirii

mai întins cu o moarte îmi este ORIzontul care înalță cuvântul

și sfredelește în sacru un portal care dă nume

supernovei din inimă

ORIVERA

ca să-ți pot fi pâine și sare sub respirația efemeră a poeziei

cunoașterea mă îmbracă într-o veșnicie fragilă

ca o identitate pe-o carte

GERRA ORIVERA