Cincizeci de ani

Cincizeci de ani 

aleargă să te prindă,

parcă mai ieri râdeai a primăvară,

un pui de ied 

cu moft de căprioară

căta iscoditoare în oglindă... 

Zâmbeai timid

visând în fapt de seară

ca brațul lui de șold să te cuprindă,

ochi-i de jar

de dor să se aprindă

și să-l săruți cu foc, întâia oară...

A fost un vis

și l-ai trăit în transă,

un foc născut din nopțile albastre.

Ai fost norocul meu,

ferice șansă

și-mpreunarea dorurilor noastre.

Privind în urmă,

aș mai vrea o dată

să fii, iubito,

bobocul meu de fată...

(din viitorul volum Veșnicii de-o clipă)