nu mă iubi, nu mă atinge de parcă-aș

fi iederă,

nu mă srtânge-ntre cuvinte

halucinante, țesute din dorințe languroase,

dă-mi drumul,

lasă-mă s-alerg

                                       slobodă                 desculță,

tălpile să-mi ud în roua dimineții, 

dă-mi drumul                             lasă-mă

prin via ce-nflorește să mă pierd, ca o

          biețivă să mă-mbăt cu raza zilei, 

să te adorm ca pasărea în cuib, 

pentru tine voi purta toate ploile verii în

brațele-mi împletite-n amfore de lut,

voi 

legăna toate ploile verii ca pe pruncii nimănui,

pruncii ce n-au ajuns să plângă, 

am să-i legăn în brațele galbene

ca păpădia, le voi da

drumul să zboare              zboareeee printre toate ploile verii,

doar pentru tine vor zbura                   ...să nu îi strigi

când zborul le e cald

ca sînul,

nu mă iubi,

nu mă atinge de parcă-aș fi iederă,

dă-mi drumul ca să zburd,

                                                 slobodă                 desculță

s-alerg prin roua dimineții, 

prin via ce-nflorește, 

cu raza zilei să mă-mbrac să te adorm ca

pasărea în cuib, voi aduna

 toate ploile verii cu

brațele-mi din ceară le voi aduna,

 …doar pentru tine 

toate ploile verii vor intra în pământ

să-i mângâie inima uitată,

pentru tine vor aprinde cuptoarele cerului să

lusruiască argila, să-i schimbe pomeții,

înainte ca sângele să își scrie litografia