Miezul verii

de către Stanescu Valentin

Luni

 

iulie ne toarnă grâul în hambare

razele de soare pun pe jar zenitul

greierii-şi ascund în iarbă ţiuitul

pe sub ram de sălcii îmi caut răcoare

 

lansând stinse triluri în ultimul ocol

(aripile-ncinse nu mai pot să zboare)

ciocârlia pică în cuibul de la sol

 

în margine de lan plânge o cicoare

din veştede petale cerul dispare

 

trecând în amintire al verii simbol...

Load Previous Comments

  • Stanescu Valentin

    Grig, am încercat să scriu o Valentă (cinci, patru, trei, două, o silabă) şi mi-au ieşit cinci, patru, trei, două, un vers, forma fixă despre care vorbeşti... Mulţumesc pentru acest schimb generos de cuvinte.

     

    Marţi

  • Cornaciu Nicoleta Ramona

    Ce frumos! 

    Miercuri

  • Stanescu Valentin

    Ramona, trăim cu greu aceste zile ce se repetă an de an, e semn clar că negre bile primim în dar de la pământ şi fierbem lent ca-ntr-un cazan...

    Miercuri