flash-uri de duminică

de către Vasilisia Lazăr

Iul 13

pleci...

și uite cum pleci – stând pe loc –

un pas ți-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță ușor

către zbor

 

clipa ne-apasă în piepturi clepsidre

 

herghelii de stări gonesc prin sânge

dar te destrami în secunde

ca o noapte ce-și privește pierdută

dimineața în ochi

 

liniștea poartă pe brațe clopote negre

 

te răstignesc într-un suspin

răsucesc vorbele tale pe deget

apoi te scriu cu aceeași patimă

cu care ne respiram

în nopțile lungi de noiembrie

  • Mihai Katin

    pleci...

    și uite cum pleci – stând pe loc –

    un pas ți-e înlănțuit dureros

    de pământ

    un altul se-nalță ușor

    către zbor   ESTE EXTRAORDINARA ACEASTA  PERCEPȚIE A MIȘCĂRII  PRINTR-O STARE DE NEMIȘCARE A MEMORIEI...de fapt  acea existenta  intre  starea reala ,de pamant  si  cealalta ,eterica,imperceptibila  pentru  multi  dar  aici  gasim o  cale;

    te răstignesc într-un suspin

    răsucesc vorbele tale pe deget

    apoi te scriu cu aceeași patimă

    cu care ne respiram

    în nopțile lungi de noiembrie     o lirica mai mult decât a sufletului ,este a memoriei  poetice...

    Iul 13

  • Stanescu Valentin

    Mă înclin cu sinceritate acestui spaţiu de tristeţe descris de cuvinte rupte din suflet...

    Iul 13

  • Amanda Spulber

    Copleșitoare! Încă din prima strofă se transmite simultan și starea de sfâșiere a eului liric chiar dacă nu se exprimă direct. Următoarele versuri sunt atât de senzoriale prin imagini și prin ritm.

    Iul 14

  • Cornaciu Nicoleta Ramona

    "Liniștea poartă pe brațe clopote negre" este extrem de expresivă,  simbolică.

    Liniștea este umanizată, purtătoare a durerii,  a morții, iar clopotul este sunetul profund al trecerii în neființă,  ecouri ale unui trecut dureros.

    Iul 14