Foarte frumos,  poemul este plin de simboluri vii care nu doar descriu, ci trăiesc. 

Copleșitoare stare de a pleca sau de-a rămâne, făcând imponderabilă clipa! Se aude pulsul viu al acestui poem care poartă o inimă imaginară,

ca o noapte ce-și privește pierdută

dimineața în ochi

foarte, foarte sensibil și frumos, aDa

Superbă imaginea unui pas legat de pământ, iar celălalt ca un început de zbor. Imagini de o mare frumusețe: „herghelii de stări gonesc prin sânge”, „liniștea poartă pe brațe clopote negre”, „răsucesc vorbele trale pe deget/ apoi te scriu cu aceeași patimă/ cu care ne respiram/ în nopțile lungi de noiembrie”. Parcă se simte răsuflarea aceea fierbinte, aburoasă și impătimită, într-o noapte rece de noiembrie...