Foarte frumoase versuri în formă clasică! 

Cred că se pot cânta!

Ultima strofă e preferata mea - aDa

Cum ninge la mijloc de vară! 

Un viscol gonind pescăruși 

Când fluturi nocturni mă-mpresoară, 

Strigoi de iluzii seduși. 

Amanda, m-ai auzit sau eu ţi-am chemat versul aici... În răspunsul la comentariul tău pentru Către noapte scriam că-mi e dor de cuvântul tău şi... iată-l. Frumoasă alcătuire a Păsării albastre, cum ar fi spus Veronica Micle: Pasăre cu pene albastre, / Martora iubirii noastre, Oare de ce tot ce e frumos are şi un pic de tristeţe?

Cum ninge la mijloc de vară- imagine care simbolizează  o durere neașteptată sau o tristețe în mijlocul fericirii.

O lume de vis, dar si de confuzie. Frumos.

O zăpadă pe suflet frumos așezată în vers clasic!

O poezie cu multe imagini poetice și simboluri, care exprimă o stare de melancolie, dor și confuzie în fața unor emoții și experiențe efemere. Versul „Cum ninge la mijloc de vară” sugerează un fenomen paradoxal, un eveniment neașteptat și irelevant din punct de vedere sezonier, simbolizând o stare de confuzie, de nesiguranță, de deviere de la normalitate. Versurile „Te caut prin fragedă noapte – / Fâșie albastră de dor” indică o căutare a persoanei iubite sau a unei stări de suflet, o nostalgie, un dor profund. Albastrul poate simboliza tristețea, infinitul sau visarea. Demonul cu chip visător evocă o dualitate a naturii umane sau a emoțiilor. Timpul pare să fie filtrat, sugerând fragilitatea și incertitudinea realității, care se estompează și se amestecă cu visele și iluziile. Întreaga poezie exprimă o stare de neliniște, dor și încercare de înțelegere a sensului, în care paradoxul „ninge la mijloc de vară” devine un simbol al contradicțiilor interne, al emoțiilor complexe, dar și al imprevizibilului și efemerului în dragoste.

E o poezie frumoasă, cu un ritm curgător, îmi place mult.

Cum ninge la mijloc de vară!

Un viscol gonind pescăruși

Când fluturi nocturni mă-mpresoară,

Strigoi de iluzii seduși.  este un catren admirabil,l-as citi  într-o  zi de vara scris  undeva  ,pe calcarul  plajelor   ascunse din   Corfu....

cu  pretuire

Ada, mulțumesc pentru semn. Mă bucură așa de mult aprecierea ta.

Valentin, mulțumesc pentru chemare și pentru comentariu. Nu citisem poezia Veronicăi Micle. Am căutat-o. Nu știu să răspund, cred că așa e dualitatea lumii în care trăim și învățăm.

Nicoleta, mulțumesc pentru lectură și semn. Într-adevăr, o stare de confuzie și visare. Mă bucur că ți-a plăcut. 

Domnule Nechita, vă mulțumesc pentru popas și mă bucur că v-a plăcut.