Vasilisia, îți mulțumesc mult pentru comentariul atât de detaliat. Mă emoționează felul atent în care ai analizat și ai surprins sensurile duble. Sunt atât de bucuroasă că am primit un dar așa de frumos.

Domnule Katin, mă bucur mult că v-a plăcut acel catren. E cumva inspirat din realitate fiindcă am avut invazie de fluturi de noapte și senzația a fost duală, dar nu am scris imediat. Iar ninsoarea... ninsoarea chiar am văzut-o ca o scurtă viziune.

Mulțumesc mult tuturor. Onorată și recunoscătoare pentru semnele generoase.

Un poem de o frumusețe stranie. Citit și recitit cu plăcere și încântare. Cu un titlu, repetat în vers, în strofa de final, paradoxal și romantic:

„Cum ninge la mijloc de vară! 

Un viscol gonind pescăruși 

Când fluturi nocturni mă-mpresoară, 

Strigoi de iluzii seduși.”

Un ritm prozodic ce-mi amintește de un poem de Lermontov, deosebit de cantabil.

” O, demon cu chip visător!  ” - Amanda, aduci cititorului provocări, îl faci să simtă, dar și să  cugete ” cine oare visează cu adevărat în noi?” 

Un poem de zile mari, 

...un singur cuvânt mă intrigă ” Strigoi” - da poate e doar o percepție de moment... Am citit cu plăcere, și mult drag de poezia care o scrii cu dăruire!