Te caut prin fragedă noapte –
Fâșie albastră de dor,
Te strig, dar ești tot mai departe,
O, demon cu chip visător!
.
Să sufăr răgaz nu încape
Căci noaptea se-ntâmplă subtil
În fierberi suave de ape
Urcând din pământ ca un tril;
.
Dar trilul pe dată îngheață,
Preface abisul în sloi,
Îl sparge în cioburi de ceață
Și timpul îl cerne apoi.
.
Cum ninge la mijloc de vară!
Un viscol gonind pescăruși
Când fluturi nocturni mă-mpresoară,
Strigoi de iluzii seduși.
Amanda Spulber
Domnule Katin, mă bucur mult că v-a plăcut acel catren. E cumva inspirat din realitate fiindcă am avut invazie de fluturi de noapte și senzația a fost duală, dar nu am scris imediat. Iar ninsoarea... ninsoarea chiar am văzut-o ca o scurtă viziune.
Mulțumesc mult tuturor. Onorată și recunoscătoare pentru semnele generoase.
Iul 14
Grig Salvan
Un poem de o frumusețe stranie. Citit și recitit cu plăcere și încântare. Cu un titlu, repetat în vers, în strofa de final, paradoxal și romantic:
„Cum ninge la mijloc de vară!
Un viscol gonind pescăruși
Când fluturi nocturni mă-mpresoară,
Strigoi de iluzii seduși.”
Un ritm prozodic ce-mi amintește de un poem de Lermontov, deosebit de cantabil.
Iul 15
Maria Mitea
” O, demon cu chip visător! ” - Amanda, aduci cititorului provocări, îl faci să simtă, dar și să cugete ” cine oare visează cu adevărat în noi?”
Un poem de zile mari,
...un singur cuvânt mă intrigă ” Strigoi” - da poate e doar o percepție de moment... Am citit cu plăcere, și mult drag de poezia care o scrii cu dăruire!
Iul 16