Nu am alergat în poezie după vreu-un catren aforistic, dar această axiomă lirică chiar m-a încântat. Să surprinzi universul ideatic al clipei înălțătoare a inspirației e ceva. Sugestiv și de o senzație codificată, percepția a tot ce cuprinde, acest catren îți dă o tresărire care merită mai multă aplecare asupra acestor axiome simbolistice.  

Versuri ce sugerează un călător cosmic, un spirit ce poartă cu sine intreg universul.

Sunt fiu de lut 

cu versuri scrise-n amfore de tei

iar pașii mei se stig în vânt

Vă mulțumesc frumos!

Un catren cât un poem. Dar cunoaștem deja capacitatea ta de a sintetiza și a ne oferi nouă, cititorilor, esență de poezie.

Interesantă poză poetică, mergând prin secoli și prin ere, ducând cerul și pământul în spinare, doar prin poemele cele mai frumoase.

Vă mulțumesc frumos, Prieteni!

Drumul Poetului în natură... atingând cerul și pământul!