ÎNSEMNE CULTURALE
Solstiţiu cu miros de tei
Iată ziua binecuvântată: Solstiţiu cu miros de tei!
Primesc secunda ce mă-ncarcă într-un şuvoi de bucurie.
Zâmbeşte roua prinsă-n iarbă şi-mprăştie în jur scântei,
când soarele se oglindeşte în mii de sfere-n armonie...
Mă plimb cu gândul solitar, punând hotar în jur, să zbor,
în lizieră sunt iubit de iarbă, frunze, păsări zeci,
din tălpi coboară-ncet în lut prin rădăcinile de dor
tăcerea timpului trecut bătătorind poteci, poteci,
iar braţele mi se deschid să mângâi timpul cel prezent,
să-i simt tăria-nalt vibrând, să-l ţin în loc în lung amurg,
să mă încarc de sensuri noi, străluminându-mă-n moment:
Solstiţiul cu miros de tei ce dă cuvântului culoare.
De dincolo de amintiri pe pânza cerului se scurg
gânduri din pruncul ce am fost, ce-mi spun că Sufletul nu moare.
Stanescu Valentin
Grig, iată un prilej de rememorare a unor timpuri dragi: au înflorit teii! Eram cel mai mare dintre cei şapte copii ai părinţilor noştri. În acestă perioadă din an aveam responsabilitatea, până prin clasa a opta, să urc într-un tei bătrân cu ramuri generos încărcate cu flori. În primele ore ale dimineţii, urcam beat de miros, coboram şi mai beat de miros. Aveam acceptul vecinului pentru această ascensiune. În multe dimineţi plecam la şcoală după ce Mama făcea un ceai fantastic de colorat şi îndulcit moderat în care rupeam felii de pâine de casă. Doamne, că nu am mai mâncat după aceea aşa bunătate.
Iun 20
Stanescu Valentin
Chris, încă o vizită a ta în pagina mea! Nu a trebuit prea mult efort să te rup de activitatea curentă spre a simţi inegalabilul parfum de tei. O vară frumoasă!
Iun 20
Stanescu Valentin
Alexandru, de multă vreme în zilelele lungi de vară mă bucur de momente de linişte şi stare de bine în păduricea din grădina casei. Nu cu mult timp în urmă am dormit pe un pat pliant sub un pin în floare, acum fac acelaşi lucru în zona teilor. Iată de unde s-a ivit inspiraţia acestei poezii.
Iun 20