ÎNSEMNE CULTURALE
Lucrurile au mereu acea tăcere
Lucrurile au mereu acea tăcere din care
Forma li se rotunjeşte în aer
Iar umbra lor ne sărută mâinile cu care le ştergem de amintiri
Ori le aruncăm
Ĩn magaziile trosnind uşor sub o iederă
Din care pasc muţi caii de lună,
Lucrurile ne poartă numele ca pe un talisman
Ce le dăruie uneori viaţa
Cu care luptă în acele războaie inerte
Doar pentru că vor
Să ne ştie fericiţi
Căci astfel uităm prea repede
De simetria pereţilor,
De isteria camerelor goale...
Lucrurile
Ne şoptesc mereu
Să ne aşezăm în nepăsarea lor ,
Să le mângâiem apoi cu ochii închişi
Înainte să ne pierdem în oceane...
Grig Salvan
Interesantă poematizare a lucrurilor. Suntem legați de ele prin fire nevăzute ale vieții noastre cotidiene, fac parte din însăși ființa noastră extinsă, chiar dacă adesea le maltratăm, le aruncăm, le uităm, ele au ontologia lor, viața lor în tăcerea lor. Deși ele au șoaptele lor neauzite și ne cer o parte din atenția și afecțiunea noastră. Eu adesea le vorbesc lucrurilor ca unor ființe, le întreb ce mai fac, cum a trecut timpul peste ele de când nu le-am mai văzut, nu le-am mai dat atenție și grijă. Un poem delicat dedicat existenței noastre printre lucuri.
Mai 27