Dacă și „cicoarea” ar avea povestea fetiței care întreabă „De ce pleacă rândunica?”, pesemne am fi legat-o de interesul profund pentru imaginea poveștii... ceea ce îmi spune că pentru copii scrii chiar magnific. 

Amanda, o altă Cicoare mă cheamă la întâlnire, acum când iarba a făcut spic şi primăvara se înmoaie. Vorbesc mereu cu plantele, gâzele, păsările, uneori mai tac cu peştii, stelele mă inspiră melancolic turnându-mi lumina lor printre gânduri spre descifrarea sensului vieţii...

Tudor, văd că rodeşte reciprocitatea prin comentarii postărilor noastre. În vara asta am în proiect să apropii cele două nepoate ale mele de poezie. Fiecare va avea un caiet în care voi înscrie mici poezii de-ale lor cu ceea ce vor înţelege ce înseamnă poezia... Sper să le conving că a scrie şi a citi înseamnă viaţă plină, sănătate, voie bună.

Citesc și sunt de acord, există potențial pentru scrierea versurilor pentru copii, ceea ce este o mare responsabilitate!

Când cicoarea bleu-ciel îi zâmbește cerului

elegantă, fină, 'naltă în culoarea dorului

simți cum pacea curge-n lume ca o  sfântă ploaie

binelui și frumuseții, brusc le cresc...altoaie

Ce-ar fi lumea fără flori? o pustie oarbă...

Doamne, mii de mulțumiri și de-un fir de iarbă!

Printre alte calități,  trebuie să remarc această capacitate de a atrage cititorii, prin comentarii, către un dialog versificat, cu intenția vădită de a se naște un spirit de frumoasă competiție, de cenaclu virtual...vă admiră aDa

aDa, când tac vorbesc pe rând cu florile, cu gâzele, cu iarba, cu păsările, cu stelele de început...

Iată!

                                                                                                                          Motto

                                                                                                                     Uite, ploaia coase

                                                                                                                     Cerul de pământ

                                                                                                                    Cu fir de mătase

                                                                                                                    Răsucit de vânt.

                                                                                                                                       Ana Blandiana

Iată, iarba toarce

funie de verde

care să desmierde

ziua ce se-ntoarce!

Leagănul e gata.

Zorii-n roua deasă

sunt gata să-i iasă

Zilei prea-curata.

Iată, cum albina

ţesând în dantele

florile-ntre ele

rod umple grădina!

Peste tot tresaltă

Cerul şi Pământul

unite de vântul

peste poarta-naltă.

Ca o ţesătură,

ploaie lin coboară.

Lut şi Cer e-afară

Armonie pură.

Sufletul îmi tace

când privesc Natura,

cum îmi dă măsura

gândului de Pace.

O poezie didactică/educativă. Am citit cu plăcere și interes. 

curăţ sângele de rele, pun linişte-n rinichi, ficat,

Acest vers scârțâie la ritm. Ar putea fi: curăţ sângele de rele, liniștesc rinichi, ficat.

Sunteți, dle Stănescu, depozitarul și înfăptuitorul unui întreg cenaclu literar pe care, sincer o spun, îl puteți înlocui fără probleme. Verva dvoastră lirică pare un torent de metafore, ritmuri, teme, mesaje. Sunteți un tânăr poet prolific și cred că toți din acest spațiu vă admiră, pentru capacitatea neostoită de a crea și posta. ( vârsta e doar o cifră )

Felicitări !

O poezie frumoasă care se termina cu un îndemn deosebit. Poate că lumea ar fi mai bună!

UN vers foarte frumos ” darul meu este din ceruri, el nu vine din iluzii“

Doamnă Vasilisia, mulţumesc pentru gând şi aşezarea unor cuvinte către ceva mai ritmat,

 frunze proaspete-n salată, ceaiuri simple sau infuzii,

curăţ sângele de rele, liniştesc rinichi, ficat,

darul meu este din ceruri, el nu vine din iluzii“.

Acum textul  este întregit!