„să sting în pumni tăcerea de-a te lăsa să crezi

                                                                         țineam să vină ploaia ca să mai strâng din gânduri

                                                                         c-aveam răspuns la toate, chiar unul printre rânduri

                                                                         ca un topor ce toacă și-n Cehov, prin livezi. ”

                                                                                          Tudor Cicu

se-aprinde felinarul în uliţa pustie

tresare noaptea-n spaime ascunsă-ntre uluci

iar ciuful strigă-n goarnă chemări de pribegie

cărarea zace lată sub ploaia cu bulbuci

mă picură în plete ciubotele mi-s ude

noroiul se lipeşte ca melcul de-o tulpină

cuvântul mi se-nmoaie timpanul nu aude

în ochi abia-mi pătrunde o geană de lumină

’nainte e lacustru ’napoi e renunţare

busola pierde polul şi vântul tună greu

m-am rătăcit de mine ciudată întâmplare

să cred c-ajung la tine eşti doar în visul meu...