Șuieră vântu' la lună,
Umbre se joacă-n lumini,
Ca-ntr-o scenetă nocturnă,
Flori se dezbracă de spini.
Doarme sărutul pe buze,
La o distanță de-un gând,
Ca-ntr-o ivire de muze,
Stăm cu metafore-n rând.
Vezi? Orice nor e-o furtună -
Pericol de ploi și scântei,
Ca-ntr-o iubire nebună,
Ochii se-neacă-ntre ei.
Încă o taină mai spune-mi,
Aruncă-mi priviri să-nțeleg,
Ca-ntr-o bătaie de inimi,
Două s-ajungă întreg.
Stanescu Valentin
Mick, frumoasă poezie de dragoste. Unii ar spune că pe undeva nu se păstrează rirmul bine. Mie îmi sună bine construcţia poeziei. Felicitări!
Mai vino cu alte poezii să facem iarna să mai plece. Invită-ţi prietenii de condei în Cenaclu. Comentează aspru Valentele mele de faţă!
Feb 26
Ada Nemescu
Frumos, melodios..."flori se dezbracă de spini*
aDa
Feb 28
petrut dan
Am urmărit repetarea comparațiilor ce dau putere și sens poemului, rețin ''Flori se dezbracă de spini'', cu stimă!
Feb 28