dreptaciu-mi întinde laba ca un semn de mulţumire

                    că-i dau apă şi mâncare de trei ori pe zi plimbare

               se întinde să mă pupe având lacrimi în privire

          a trecut de paişpe ani pază strictă la hotare

     îmi e drag din cale-afară şi-l tratez ca pe un om

are ham şi-i sunt tutore se împiedică prea des

ochiul stâng e-n cataractă ochiul drept în glaucom

     se loveşte-n tocul uşii când afară vreau să ies

          de-auzit nu mai aude mănâncă hrană cu orez

               i-a rămas întreg mirosul drept busola lui de câine

                    mă-ntristez acum când văd că viaţa nu mai este frez

                        căci va veni şi ziua care nu o să mai aibe mâine

                              munte de sinceritate cu izvoare de iubire

                                   dreptaciu-mi întinde laba ca un semn de preţuire...