Visul trece ca un trăsnet

de către Costel Zăgan

Dec 9

Un poem ca o lovitură de tun

toată lumea-l aude

însă nimeni nu-l vede

numai poetul se trezește

scriindu-l

crezi că se poate

dragă Kitty

nu știu

eu doar

visez

poezii

Costel Zăgan, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024  

  • Ada Nemescu

    Poezii visezi, apoi...

    Te trezești scriind, undeva la colțul visului

    nestingherit de zgomotul asurzitor din inima ta

    lumea s-a obișnuit - încă un poet își țipă singurătatea

    aDa

    Dec 9

  • bolache alexandru

    Ce vise frumoase domnule profesor!

    Dec 11

  • Costel Zăgan

    Vă mulțumesc frumos, Prieteni!

    Dec 12

  • petrut dan

    Bun! Stimă!

    Dec 13

  • Costel Zăgan

    Mulțumesc: aceeași stimă!

    Dec 13

  • Mihaela Popa

    minunat vis!

    Dec 15

  • Vasilisia Lazăr

    Important e că și ții minte visele. :) Frumos!

    Corect este trăsnet.

    Dec 15

  • Costel Zăgan

    Sărut-mâinile!

    Dec 16

  • Grig Salvan

    Primul vers, un „exordium abrupto”, mi-a amintit instantaneu de „Nebunul cu ochii lui închiși” cântat în vremea copilăriei mele de băieții de la Phoenix: „căci vorbele lui sunt ca niște lovituri de tun”. Din păcate, în ciuda bubuitului său puternic, nimeni nu aude mesajul grav și peremptoriu. Exact ceea ce trăim azi.

    Dec 16