Când trecem peste ceea ce aripile înseamnă
Uşorul ţipăt de aer
Al norilor în care ascundem măştile din ceara lumii,
Când aşteptăm înfriguraţi
ultimul carnaval
Cu lampioane albastre şi jocul de-a moartea,
Când mă ridic până la o umbră de iarbă
Să ştiu sunetul paşilor
Prin peşterile celeste
Atunci se aude
ţipăt de aer
Acolo unde îngerii
scriu vorbele noastre pe aripi de lilieci,
Unde stalagmitele lacrimilor
se opresc din creştere
Doar la ecoul aurorelor sfâşiindu-se peste trecutul
Picur ce îngheaţă uşor şi
Clepsidrele se întorc singure
Când întindem palmele
cerşind
Ultima clipă a prezentului
Născocind
tăcerea pentru care
Ne vindem fericirile,
ne dăruim iubirea uşor
Ca un ţipăt
de aer.
Stanescu Valentin
Mihai, ’’Ca un ţipăt de aer’’- când – acolo - atunci - unde stau cuvinte-n aşteptare zărim dincolo de rău bucuria ce ne doare...
când în zborul nostru scurt
tocăm aeru-n clepsidră
presărând crimă şi furt
ca un zeu în cap de hidră
acolo-i ţinta vizată
nu să fim ci să avem
punem drog şi ciocolată
în cafeaua ce o bem
atunci este prea târziu
lacrimile-s fără rost
plătim cu-nţelesul viu
al prostiei noastre cost
unde măreţia piere
arde-n gol şi fără scrum
mai dorim o re-nviere
să pornim pe-acelaşi drum...
Dec 8, 2024
Ada Nemescu
Ce frumos totul!
Nu este de mirare că a inspirat într-un comentariu superb, pe inepuizabilul Valentin Stănescu!
mă ridic până la o umbră de iarbă ...
Născocind
tăcerea pentru care
Ne vindem fericirile...
Este o sărbătoare a noastră, domnule Mihai Katin, fiecare poem dăruit!
Ca un ţipăt
de aer.
aDa, cu drag
Dec 8, 2024
Vasilisia Lazăr
Sunteți Poezie!
Dec 11, 2024
bolache alexandru
Se vede un condei matur în care nostalgia și metafora își dau mâna!
Dec 11, 2024
Mihaela Popa
o poezie care se citește cu sufletul, încântată să respir acest "țipăt de aer"
Dec 12, 2024