Când trecem peste ceea ce aripile înseamnă

Uşorul ţipăt de aer

Al norilor în care ascundem măştile din ceara lumii,

Când aşteptăm înfriguraţi

 ultimul carnaval

Cu lampioane albastre şi jocul de-a moartea,

Când mă ridic până la o umbră de iarbă

Să ştiu sunetul paşilor

Prin peşterile celeste

Atunci  se aude

 ţipăt de aer

Acolo unde îngerii

scriu vorbele noastre pe aripi de lilieci,

Unde stalagmitele lacrimilor

 se opresc din creştere

Doar la ecoul aurorelor sfâşiindu-se peste trecutul

Picur ce  îngheaţă uşor şi

Clepsidrele se întorc singure

Când întindem palmele

cerşind

Ultima clipă a prezentului

Născocind

 tăcerea pentru care

Ne vindem fericirile,

 ne dăruim iubirea uşor

Ca un ţipăt

de aer.