și aspirantul și poetul

…și aspirantul și poetul

își poartă-n sânge clarinetul

cu care cântă, ca buhaii,

pe unde-și pasc haiducii caii…

 

ehei, ce vremuri!... cârciumarii

aveau fetițe cu fundițe și le cântai pe sub rochițe

și-n serile adânci, ploioase, le beai din gură tămâioase…

 

nu apăruse internetul

și nici pisicile porcoase

 

și aspirantul și poetul

cântau prin bâlci cu clarinetul

și toate fetele curtate

își deschideau spre ei buchetul

de țâțe nesiliconate…

 

în serile de-atunci, șarmante,

când ar cânta un clarinet,

iar orele s-ar scurge lent

și te-ai lăsa iubită, foarte,

prin hanuri vechi, pe pat de flori,

s-ar da de rob,

până la moarte,

un aspirant la desfătări.

  • petrut dan

    Un poem sprințar ce te face să zâmbești pe măsura lecturii, o tehnică bună a unei mâini obișnuite cu scrierea, mi-a plăcut, cu stimă!

  • Stanescu Valentin

    Nicolae, azi de ziua ta ne-ai cântat şi încântat cu-atmosfera de-altădat’

     

                                                        amintirile din secolul trecut

                                                               au izul lor de viaţă prea curată

                                                               nepoţii mei zâmbesc în neştiut

                                                        când văd un film cu viaţa de-altădată

     

                                                        căci în urechi le cântă internetul

                                                        şi plânge-n piaţa mare clarinetul...

     

  • Mihai Katin

    …și aspirantul și poetul

    își poartă-n sânge clarinetul

    cu care cântă, ca buhaii,

    pe unde-și pasc haiducii caii…

        adnirabil  acest  catren  al unui  cantec pe care  se poate  sa-l  fi  ascultat  candva....

    incerc  ca o  fantezie  a mintii  sa  determin spatiul  temporal  creionat   atat de  vivace:

    ehei, ce vremuri!... cârciumarii

    aveau fetițe cu fundițe și le cântai pe sub rochițe

    și-n serile adânci, ploioase, le beai din gură tămâioase…   nu  vad  decat  intervalul  interbelic,acel  arhipelag  straniu  intre  cele  doua  devastatoare  uragane...

    cu  pretuire!

  • Vasilisia Lazăr

    Se simte condeiul experimentat și mâna sigură a celui ce-l folosește. Ca întotdeauna, deosebit! Felicitări!